SCĂFÂRLÍE, scăfârlii, s. f. (Pop. și fam.) Țeasta capului; craniu. ♦ Cap. – Din scafă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂFÂRLÍE s. v. craniu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂFÂRLÍE s. v. caliciu, calotă, cap, creștet, cupă, parietal, potir, rotulă, sinciput, vertex.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scăfârlíe s. f., art. scăfârlía, g.-d. art. scăfârlíei; pl. scăfârlíi, art. scăfârlíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCĂFÂRLÍE ~i f. 1) pop. (la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; tigvă. 2) iron. Cap al omului. [G.-D. scăfârliei] /Din scafă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink