SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂLÂMBĂTÚRĂ, scălâmbătúri, s. f. Grimasă, scălâmbăială. (scălâmba + suf. -ătură)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scălâmbătúră s. f., g.-d. art. scălâmbătúrii; pl. scălâmbătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCĂLÂMBĂTÚRĂ ~i f. Contractare care scălâmbăiază fața; grimasă. /a scălămbăi + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink