Dex scărmănat

SCĂRMĂNÁT¹ s. n. Scărmănare. – V. scărmăna.

SCĂRMĂNÁT², -Ă, scărmănați, -te, adj. (Despre lână și alte materiale fibroase) Care a fost desfăcut, curățat, afânat prin desprinderea, răsfirarea etc. firelor sau fibrelor cu mâna sau cu mașini speciale. – V. scărmăna.

SCĂRMĂNÁT adj. 1. v. dărăcit. 2. v. pieptănat.

SCĂRMĂNÁT s. v. păruială.

scărmănát s. n.

SCĂRMĂNÁ, scármăn, vb. I. Tranz. 1. A smulge și a răsfira (cu mâna sau cu mașini speciale) lâna brută sau alte materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăța de impurități și a le înfoia. ♦ A smulge fulgii penelor pentru a face puf. 2. Fig. (Fam.) A bate sau a certa pe cineva. – Et. nec.

A SCĂRMĂNÁ scármăn tranz. 1) (lână sau alte materiale fibroase) A răsfira cu mâna sau cu mașina, înfoind (pentru a curăța de impurități și pentru a înlesni torsul); a dărăci. 2) (pene) A preface în puf, rupând fulgii de pe cotor. 3) fig. pop. (persoane) A bate tare; a pieptăna; a chelfăni; a peni; a scărpina; a țesăla. /<lat. excarminare

A SE SCĂRMĂNÁ mă scármăn intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi sau de ocări (cu cineva). /<lat. excarminare

SCĂRMĂNÁ vb. 1. v. dărăci. 2. v. pieptăna.

SCĂRMĂNÁ vb. v. analiza, atinge, bate, cerceta, examina, investiga, jumuli, lovi, părui, studia, urmări.

scărmăná (-ármăn, -át), vb. – 1. A smulge și a răsfira lîna sau alte materiale. – 2. A carda, a dărăci. – 3. A scutura, a zgîlțîi. – 4. A cerceta, a examina, a nota. – Var. rară càrmăna. Mr. scarmin, scărminare, megl. rascarmin, ras-cărminari. Lat. escarmĭnāre (Pușcariu 1544; Candrea-Dens., 265; REW 2958), cf. sp. escarmenar, calabr. scarminare, Capodistria me scremeneo „îmi smug părul”. – Der. scărmănător, s. m. (dărăcitor); scărmănătoare, s. f. (dărăcitoare); scărmănătură, s. f. (darac; dărăcit; pedeapsă); scărmăneală, s. f. (bătaie, chelfăneală).

scărmăná vb., ind. prez. 1 sg. scármăn, 3 sg. și pl. scármănă; conj. prez. 3 sg. și pl. scármene