SCĂUNÉL, scăunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂUNÉL s. 1. scăunaș, (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban.) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. v. căluș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂUNÉL s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scăunél s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink