Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SEÁRĂ, seri, s. f. Parte de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; interval de timp cuprins între sfârșitul zilei și momentul când cineva își încheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seară = încă din timpul serii precedente; o dată cu venirea serii, la începutul serii. Către (sau spre, înspre, pe) seară = când se lasă seara. ◊ – Expr. Bună seara! formulă de salut, la întâlnire sau la despărțire, în timpul serii. A da (cuiva) bună seara sau a-și lua (de la cineva) bună seara (sau seara bună) = a saluta (pe cineva) în timpul serii. ♦ (Adverbial; în forma seara) în timpul de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; în fiecare zi când începe să se întunece. – Lat. sera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEÁRĂ s. v. înserare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
seáră (-éri), s. f. – Parte a zilei care corespunde cu sfîrșitul după-amiezii. – Var. Mold. sară. Mr. seară, megl. sĕră, istr. sĕre. Lat. sĕra (Diez, I, 379; Pușcariu 1518; REW 7841), cf. it. sera, prov. seir, fr. soir.Der. aseară, adv. (în timpul serii de ieri), cu -a adverbial (cu ad, după Jarnik, ZRPh., XXVII, 499; cu illa, după Iordan, Arhiva, XXX, 57); deseară (var. diseară), adv. (în seara de azi); deunăseară, adv. (cealaltă seară); astară, adv. (înv., în noaptea asta); de astă seară; iaseară, adv. (la noapte), în Bucov.; însera, vb. (a se lăsa întunericul, a fi surprins de întuneric, a înnopta), cf. v. fr. anserir.Der. neol. serată, s. f., din it. serata.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
seáră s. f., g.-d. art. sérii; pl. seri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEÁRĂ seri f. Interval de timp dintre sfârșitul zilei (de când începe să se întunece) și începutul nopții. O ~ de primăvară.Spre (sau înspre, către) ~ pe înserate. De cu ~ a) încă în seara zilei trecute; b) de cum s-a înserat. Bună ~a (sau ~a bună) formulă de salut folosită seara la venire și la plecare. [G.-D. serii] /<lat. sera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
búnă seára (formulă de salut) adj. + s. f. art.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
mấine-seáră adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
*póimâine-seáră adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ASTĂ-SEÁRĂ adv. deseară, (înv. și reg.) astară. (Să vii ~ pe la noi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ástă-seáră adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de cu seára loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de seáră prep. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
găinúșă-de-seáră (insectă) s. f., art. găinúșa-de-seáră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ieri-seáră adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Luceáfărul-de-Seáră s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)