SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. (Despre alimente) Fără gust, fad; (fig.) plicticos, monoton.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SEÁRBĂD adj. 1. dulceag, fad, insipid, (rar) spelb, (Transilv.) lihod, (Bucov.) lânced. (O mâncare ~.) 2. v. fad. 3. v. inexpresiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SEÁRBĂD adj. v. acrit, acru, alterat, anost, banal, bătut, buhăit, descompus, fermentat, galben, împuțit, înăcrit, îngălbenit, monoton, neinteresant, nesărat, pal, palid, placid, plicticos, plictisitor, prins, puhav, slab, spălăcit, stins, stricat, umflat, uniform.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Searbăd ≠ expresiv, gustos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
seárbăd (-dă), adj. – 1. Fără gust, neplăcut, flasc. – 2. Insipid, nesărat, fad. – 3. Palid, decolorat, pricăjit. – Var. sarbăd, s(e)arbed. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. fervĭdus „cald”, deoarece mîncarea se strică sub efectul căldurii, cf. încins. Schimbarea lui f › s nu este normală și pare greu de explicat; poate se datorează unei forme intermediare; *sfearbăd, cu s- expresiv, redus ca în sfii › sii. Ultimul sens este normal, cf. sp. desazonada „flasc” și „indispus”, dar nu este de uz popular și ideea de culoare este și nepotrivită, absolut secundară astfel că e o greșeală de metodă să se caute originea cuvîntului pornind de la această idee. Cu toate astea, așa au încercat să-l explice diferiți cercetători, pornind de la lat. *subalbidus „albicios” (Candrea, Éléments; REW 2934, art. suprimat) sau **exalbidus (Pușcariu 1521; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Iordan, Dift., 153; Rosetti, II, 122). – Der. din lat. *salvidus, de la salvia (Loewe 39) nu este mai ușoară. Legătura cu alb. tharpëd nu este clară: dar trebuie să fie remarcat că th alb. poate reproduce întocmai un f lat. Der. serbezi (var. sărbezi), vb. refl. (a deveni searbăd; a fi indispus), cf. înfierbăza, care se explică tot prin fervĭdus (Capidan, Dacor., III, 758; REW 3265aN); sărbușcă, s. f. (Mold., terci pregătit cu lapte acru).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
seárbăd adj. m., pl. sérbezi; f. sg. seárbădă, pl. sérbede
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEÁRBĂD ~ă (sérbezi, sérbede) 1) (despre alimente) Care este fără gust. 2) (despre persoane) Care nu are vlagă; palid la față. 3) fig. Care plictisește; monoton. /<lat. exalbidus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink