Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: seca (verb tranzitiv) , secat (adjectiv)   
SECÁT, -Ă, secați, -te, adj. Fără apă, lipsit de umezeală; uscat. – V. seca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECÁT adj. 1. sec, uscat, (înv. și reg.) sterp. (Albia ~ a unui râu.) 2. v. asanat. 3. gol, golit, secătuit, (astăzi rar) sleit. (O vistierie ~.) 4. v. extenuat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SECÁT adj. v. deșert, gol, paralizat, vid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SECÁT adj., s. v. incapabil, infirm, invalid, necapabil, neputincios, prăpădit, schi-lod, slăbănog.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SECÁ, sec, vb. I. I. 1. Tranz. și intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, semințe) A-și pierde seva, germenele de viață; a se veșteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emoție puternică, o durere; a chinui. 2. (Înv.) A ucide. – Lat. siccare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SECÁ sec 1. tranz. 1) (râuri, mlaștini, terenuri etc.) A face să devină sec; a asana; a usca. ◊ ~ de puteri (sau de vlagă) a face să-și epuizeze toată forța fizică; a istovi; a vlăgui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre râuri, lacuri etc.) A deveni sec; a rămâne fără apă; a se usca. 2) fam. (despre părți ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A dispărea complet; a secătui; a se epuiza. /<lat. siccare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BOALĂ-SEÁCĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SECÁ vb. 1. (pop.) a se stârpi, (prin vestul Munt.) a sicni. (Izvoarele au ~.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a ~ balta.) 3. v. asana. 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A ~ vistieria.) 5. v. extenua.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SECÁ vb. v. asasina, atrofia, degenera, îngălbeni, ofili, omorî, paraliza, păli, suprima, trece, ucide, usca, veșteji.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
séca s.f. sg. (reg.; precedat de prenumele unei femei) termen de respect folosit de cineva când se adresează unei femei în vârstă sau când vorbește despre ea; mătușă, lele, țață.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
secá (-c, át), vb. – A secera, a tăia. Lat. sĕcāre (Candrea, GS, VI, 325; cf. REW 7764). S-a confundat aproape total cu seca „a usca”, atît datorită omonimiei cît și sensului destul de asemănător; este posibil să-l mai găsim în expresii ca „mă seacă la ficat, la stomac”. – Der. secătui, vb. (a defrișa, a despăduri), contaminare a lui secătui „a epuiza” cu a seca „a tăia”; secătură, s. f. (runc, teren defrișat), utilizat mai ales ca toponim (Buescu, Un nouveau toponyme latin du défrichement en Roumanie, în Actes IV Congrès Sc. onomast., Upsala 1952, p. 203-4); secator, s. n., din fr. sécateur; secantă, s. f., din fr. sécante; sector, s. n., din fr. secteur; secți(un)e, s. f., din fr. section; secționa, vb., din fr. sectionner.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
secá vb., ind. prez. 1 sg. sec, 3 sg. și pl. seácă; conj. prez. 3 sg. și pl. séce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
secáră-cornútă s. f., art. secára-cornútă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)