SECERĂTÓR, -OÁRE, secerători, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care seceră. 2. S. f. Mașină agricolă de recoltat care seceră cereale și alte plante agricole. ◊ Secerătoare-legătoare = mașină agricolă de recoltat care seceră și leagă în snopi tulpinile de cereale. Secerătoare-treierătoare = combină. – Secera + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
secerătór s. m., adj. m., pl. secerătóri; f. sg. secerătoáre, g.-d. art. secerătoárei, pl. secerătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SECERĂTÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care seceră. /a secera + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink