SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECTÁR, -Ă s.m. și f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SECTÁR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sectár s. m., adj. m., pl. sectári; f. sg. sectáră, pl. sectáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SECTÁR1 ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. Adept înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). /<fr. sectaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SECTÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. /<fr. sectaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink