SECULÁR, -Ă, seculari, -e, adj. 1. Care durează mai multe secole, care are o vechime de unul sau de mai multe secole; p. ext. extrem de vechi, străvechi. 2. (Livr.) Laic. – Din fr. séculaire, lat. saecularis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECULÁR, -Ă adj. Care durează, care există de secole; străvechi. [< lat. saecularis, cf. fr. séculaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SECULÁR, -Ă adj. 1. de secole; străvechi. 2. care are loc o dată la un secol. ♦ an ~ = an care încheie un secol. 3. (rar) laic. (< fr. séculaire, lat. saecularis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SECULÁR adj. 1. (livr.) centenar. (O instituție ~.) 2. străvechi. (O tradiție ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SECULÁR adj. v. laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, profan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
seculár adj. m., pl. seculári; f. sg. seculáră, pl. seculáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SECULÁR ~ă (~i, ~e) Care există de secole; de vârsta unui secol; centenar. /<lat. saecularis, fr. séculaire, séculier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink