ȘEDÍNȚĂ, ședințe, s. f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în fața unei instanțe judecătorești. 2. Interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc. – Ședea + suf. -ință (după fr. séance).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘEDÍNȚĂ s.f. Adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ♦ Fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. [< ședea, după fr. séance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȘEDÍNȚĂ s. f. adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ◊ fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. (după fr. séance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȘEDÍNȚĂ s. (înv.) sesie, ședere, șezătură, (franțu-zism înv.) seanță. (O ~ de lucru.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ședínță s. f., g.-d. art. ședínței; pl. ședínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘEdÍnȚĂ ~e f. 1) Întrunire a membrilor unei organizații pentru a discuta sau a hotărî ceva. ~ plenară. ~ de producție. 2) Interval de timp în care se aplică un tratament medical, se execută o acțiune etc. [G.-D. ședinței] /a ședea + suf. ~ință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink