SEDIȚIÓS, -OÁSĂ, sedițioși, -oase, adj. (Livr.) Care se revoltă împotriva unei autorități, care îndeamnă la răzvrătire, înclinat către răzvrătire, de răzvrătire. Strigăte sedițioase. [Pr.: -ți-os] – Din fr. séditieux, lat. seditiosus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. ♦ Răzvrătit. [Pron. -ți-os. / cf. fr. séditieux, lat. seditiosus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEDIȚIÓS, -OÁSĂ adj. care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor. (< fr. séditieux, lat. seditiosus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEDIȚIÓS adj., s. v. răsculat, răzvrătit, re-bel, revoltat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SEDIȚIÓS s., adj. v. agitator, ațâțător, insti-gator, provocator, tulburător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sedițiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. sedițióși; f. sg. sedițioásă, pl. sedițioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEDIȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) livr. Care îndeamnă la sedițiune. [Sil. -ți-os] /<fr. séditieux
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink