Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: seduce (verb tranzitiv) , sedus (adjectiv)   
SEDÚS, -Ă, seduși, -se, adj. 1. (Despre oameni) Care este cucerit prin frumusețea, prin vorbele etc. cuiva; fermecat (1), fascinat, încântat. 2. (Mai ales despre femei) Care este ademenit, înșelat, amăgit. – V. seduce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEDÚS adj. 1. v. încântat. 2. ademenit, amăgit, înșelat, momit, (reg.) rușinat, (înv.) prilestit. (O fată ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sedús adj. m., pl. sedúși; f. sg. sedúsă, pl. sedúse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEDÚCE, sedúc, vb. III. Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi. – Din lat. seducere. Cf. fr. séduire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SEDÚCE sedúc tranz. 1) (persoane) A căuta să pună stăpânire pe deplin (prin comportare, exterior, vorbe etc.); a capta prin însușiri deosebite; a cuceri. 2) fig. (despre lucruri, activități etc.) A atrage foarte puternic; a fascina; a captiva. 3) (persoane) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a înșela. 4) A face să ajungă în stare de declin moral; a corupe; a perverti; a declasa; a vicia. /<lat. seducere, fr. séduire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEDÚCE vb. III. tr. 1. A atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.). 2. (Despre bărbați) A ademeni, a amăgi o femeie; (p. ext.) a înșela. ♦ (Jur.) A săvârși o seducție. [P.i. sedúc. / < lat. seducere, cf. fr. séduire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEDÚCE vb. tr. 1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare). 2. (despre bărbați) a ademeni o femeie. ◊ (jur.) a săvârși o seducție. (< lat. seducere, după fr. séduire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEDÚCE vb. 1. v. încânta. 2. v. tenta. 3. a ademeni, a momi. (O ~ și apoi o părăsește.) 4. a corupe, a perverti. (A ~ o fată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A seduce ≠ a dezgusta, a șoca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sedúce vb. duce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)