SELENÁR, -Ă, selenari, -e, adj. Referitor la Lună, de Lună; lunar. – Din fr. sélenien (după lunar).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SELENÁR, -Ă adj. (Liv.) Din Lună, lunar. [< gr. selene – lună + -ar, după lunar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SELENÁR, -Ă adj. din Lună, lunar; (ca) de (pe) Lună; selenit2 (I). (< selen- + -ar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SELENÁR adj. v. lunar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
selenár adj. m., pl. selenári; f. sg. selenáră, pl. selenáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SELENÁR ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic Selenei; referitor la Lună; lunar. /Selene n. pr. + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink