SELENÍT1, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galben-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SELENÍT2, seleniți, s. m. (Livr.) Locuitor imaginar din Lună. – Din fr. sélénite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SELENÍT n. Varietate de ghips de culoare galbenă-aurie sau albă, din care sunt confecționate obiecte decorative. /<fr. sélénite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SELENÍT1 s.m. Sulfat de calciu hidratat, de culoare galbenă-aurie. [< fr. sélénite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SELENÍT2 s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SELENÍT1 s. m. 1. ghips alb-gălbui, cu luciu mătăsos-sidefos, pentru obiecte decorative. 2. sare incoloră a acidului selenios. (< fr. sélénite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SELENÍT2, -Ă I. adj. selenar. II. s. m. presupus locuitor al Lunii; selenaut. (< fr. sélénite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SELENÍT adj. v. lunar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
selenít (substanță, persoană) s. m., pl. seleníți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink