SEMICÉRC, semicercuri, s. n. 1. Segment de cerc a cărei coardă este un diametru; figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. ♦ (Sport) Linie semicirculară care trasează și limitează o suprafață semicirculară privilegiată de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.); 2. Șir de ființe sau de lucruri așezate în formă de semicerc (1); linie, mișcare arcuită. ◊ Loc. adv. În semicerc = în formă de semicerc (1). – Semi- + cerc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMICÉRC s.n. 1. Figură geometrică formată dintr-o jumătate de cerc. 2. Șir de ființe, de lucruri etc. așezate în semicerc (1); linie arcuită. [< semi- + cerc, după fr. demicercle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMICÉRC s. n. 1. arc de cerc subînscris de un diametru. 2. șir de ființe, lucruri etc. așezate în semicerc (1); linie arcuită. (după fr. demi-cercle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
semicérc s. n., pl. semicércuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMICÉRC ~uri n. 1) geom. Fiecare dintre cele două jumătăți în care este împărțit un cerc de diametrul său. 2) Grup de elemente aranjate în forma unei jumătăți de cerc. ◊ În ~ în formă de arc. /semi- +cerc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink