SEMILÚNĂ, semiluni, s. f. 1. Parte a discului Lunii, în formă de semicerc, luminată de Soare în timpul uneia dintre fazele astrului; Luna privită în faza primului și a ultimului pătrar. 2. Semn simbolic al islamismului reprezentând forma pe care o are Luna în faza primului pătrar. ♦ Fig. Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul. – Semi- + lună.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMILÚNĂ s.f. 1. Jumătatea luminată a discului Lunii. 2. Semn simbolic al islamismului. ♦ (Fig.) Imperiul otoman; mahomedanismul. [< semi- + lună, după fr. demi-lune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEMILÚNĂ s. f. 1. jumătatea luminată a discului Lunii. 2. (parte a unui) obiect în formă de semilună (1). ◊ (mar.) piesă semicirculară care se fixează pe coloana bompresului. 3. semn simbolic al islamismului. ◊ (fig.) Imperiul Otoman; mahomedanismul. (după fr. demi-lune)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEMILÚNĂ s. v. imperiul otoman, poartă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semilúnă s. f., g.-d. art. semilúnii; (simboluri ale islamismului) pl. semilúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMILÚNĂ ~i f. 1) Aspect al Lunii în faza primului și ultimului pătrar, văzută în formă de seceră. 2) Semn simbolic al islamismului. 3) fig. art. Imperiul Otoman. /semi- + lună
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink