Dex semnalare

SEMNALÁRE, semnalări, s. f. Acțiunea de a semnala și rezultatul ei. – V. semnala.

SEMNALÁRE s.f. Acțiunea de a semnala și rezultatul ei. [< semnala].

SEMNALÁRE s. 1. arătare, desemnare, indicare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.) 2. amintire, citare, indicare, menționare, mențiune, pomenire, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 3. observare, relevare, remarcare, sesizare, subliniere. (~ unei anumite semnificații.)

semnaláre s. f., g.-d. art. semnalării; pl. semnalări

SEMNALÁ, semnaléz, vb. I. Tranz. A aduce ceva la cunoștință prin semne sau printr-un semnal de avertizare, a atrage atenția cuiva asupra unui lucru, a avertiza; a scoate în evidență, a releva, a menționa. – Din fr. signaler (după semnal).

A SEMNALÁ ~éz tranz. A aduce la cunoștință, atrăgând atenția în mod special; a menționa. /<fr. signaler

SEMNALÁ vb. I. tr. A aduce ceva la cunoștință, a anunța ceva; a scoate în evidență, a releva, a menționa. [Cf. fr. signaler].

SEMNALÁ vb. tr. a aduce ceva la cunoștință, a anunța ceva; a scoate în evidență, a releva, a menționa. (după fr. signaler)

SEMNALÁ vb. v. deosebi, distinge, evidenția, ilustra, remarca, semnaliza, singulariza.

SEMNALÁ vb. 1. a arăta, a indica, a menționa, a preciza, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări ...) 2. a nota, a observa, a releva, a remarca, a reține, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...) 3. a arăta, a desemna, a indica. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 4. a aminti, a arăta, a cita, a indica, a menționa, a pomeni, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.)

semnalá vb., ind. prez. 1 sg. semnaléz, 3 sg. și pl. semnaleáză