SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEMĂNĂTÓR adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SEMĂNĂTÓR s., adj. v. popularizator, pro-pagator, propovăduitor, răspânditor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
semănătór s. m., pl. semănătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEMĂNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
semănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoárei; pl. semănătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink