SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe, care are caracteristicile bătrâneții; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrânețe, de bătrânețe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SENÍL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SENÍL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrân ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
seníl adj. m., pl. seníli; f. sg. senílă, pl. seníle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SENÍL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de senilitate; caracteristic pentru senilitate. /<lat. senilis, fr. sénile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink