SENINĂTÁTE s. f. 1. Calitate a cerului senin; limpezime, claritate. 2. Fig. Expresie liniștită a chipului, a ochilor. ♦ Calm, liniște sufletească. – Senin + suf. -ătate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SENINĂTÁTE f. 1) Stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plină de liniște sufletească; mină calmă. [G.-D. seninătății] /senin + suf. ~ătate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SENINĂTÁTE s. albastru, albăstrime, azur, clari-tate, limpezime, senin, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SENINĂTÁTE s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
seninătáte s. f., g.-d. art. seninătății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink