SENTIMENTALÍSM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendință de a exagera rolul și valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic în literatură apărut la sfârșitul sec. XVIII ca o reacție împotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SENTIMENTALÍSM s.n. 1. Sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ♦ Tendință în literatura sec. XVIII, în care esențială este reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultoase, a personajelor. 2. Atitudine, comportare de om sentimental. [< fr. sentimentalisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SENTIMENTALÍSM s. n. 1. sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ◊ atitudine, comportare de om sentimental. 2. tendință în literatura sec. XVIII prin reliefarea vieții sentimentale, bogate și tumultuoase. (< fr. sentimentalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SENTIMENTALÍSM s. 1. v. lirism. 2. (rar) sentimentalitate, (fig. peior.) dulcegărie. (~ul unei declarații amoroase.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sentimentalísm s. n., (gesturi, atitudini) pl. sentimentalísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SENTIMENTALÍSM ~e n. 1) (în sec. XVIII și începutul sec. XIX) Curent literar caracterizat prin reliefarea vieții sentimentale a omului. 2) Sensibilitate excesivă; exagerare a sentimentelor. ◊ A cădea în ~ a deveni sentimental; a-și exagera sentimentele. 3) Comportare sau atitudine de om sentimental. /<fr. sentimentalisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink