SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filozofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; e*****m. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SENZUALÍSM n. 1) Concepție gnoseologică care consideră senzațiile ca principala sursă a cunoștințelor despre lume. 2) v. senzualItate. /<fr. sensualisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SENZUALÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care consideră senzația ca principala sursă a cunoașterii. 2. Fel de a fi al celor înclinați spre plăceri trupești; senzualitate. [Pron. -zu-a-. / cf. fr. sensualisme, it. sensualismo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SENZUALÍSM s. n. 1. concepție gnoseologică potrivit căreia senzația ar fi unica sursă a cunoașterii. 2. senzualitate. (< fr. sensualisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SENZUALÍSM s. v. senzualitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
senzualísm s. n. (sil. -zu-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink