SÉPTIMĂ1, septime, s. f. Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. – Din germ. Septime, it. settima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÉPTIMĂ2, septime, s. f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. – Din fr. septime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÉPTIMĂ1 s.f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. [< lat. septima, cf. fr. septième].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÉPTIMĂ2 s.f. Una dintre pozițiile de apărare la scrimă. [< fr. septime].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÉPTIMĂ1 s. f. (muz.) interval de șapte trepte; treapta a șaptea de la o treaptă dată. (< germ. Septime, it. settima)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SÉPTIMĂ2 s. f. a șaptea poziție de apărare la scrimă. (< fr. septime)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
séptimă (muz., sport) s. f., g.-d. art. séptimei; pl. séptime
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEPTÍMĂ1 ~e f. Interval dintre două sunete ale gamei diatonice, care cuprinde șapte trepte ale scării muzicale. /<germ. Septime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEPTÍMĂ2 ~e f. Poziție de apărare (la scrimă). /<fr. septime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink