SERÁFIC, -Ă, serafici, -ce, adj. (Ca) de serafim; îngeresc, serafimic; fig. pur, candid, neprihănit, nevinovat. – Din fr. séraphique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERÁFIC, -Ă adj. Îngeresc; (fig.) pur, nevinovat, candid. [Cf. fr. séraphique, lat. seraphicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SERÁFIC, -Ă adj. îngeresc; (fig.) pur, nevinovat, candid. (< fr. séraphique, lat. seraphicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SERÁFIC adj. îngeresc, (rar) serafimic, (livr.) angelic. (Cetele ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SERÁFIC adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, minunat, neprihănit, nevinovat, pudic, splendid, superb, v****n, v****nal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
seráfic adj. m., pl. seráfici; f. sg. seráfică, pl. seráfice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SERÁFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de serafimi; propriu serafimilor; îngeresc; angelic. 2) fig. Care este fără prihană; nevinovat; curat; pur; candid; cast. /<fr. séraphique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink