SERGÉNT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ◊ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad. 2. (În trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERGÉNT s.m. Grad inferior în armată sau în miliție, mai mare decât cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer. [< fr. sergent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SERGÉNT s. m. grad militar superior celui de caporal. ♦ ~ -major = primul grad militar acordat subofițerilor. (< fr. sergent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SERGÉNT s. gardian, (pop.) gardist, vardist, (înv.) zapciu, (arg.) scatiu, sticlete. (~ de stradă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sergént s. m., pl. sergénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SERGÉNT ~ți m. 1) Militar cu grad imediat superior caporalului. 2) : ~ de stradă slujbaș la poliție cu misiunea de a menține ordinea publică pe străzile unui oraș; gardist. /<fr. sergent, germ. Sergeant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
sergént-majór s. m., pl. sergénți-majóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SERGENT [serʒã], Émile (1867-1943),medic francez. Prof. univ. la Paris. Cercetări importante privind insuficiența glandelor suprarenale, bolilor aparatului respirator, în special tuberculoza („Sindroamele respiratorii”). A vizitat de mai multe ori România. M. de onoare al Acad. Române (1930).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink