SERVÁNTĂ, servante, s. f. 1. (Livr.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun tacâmurile și vasele de schimb necesare pentru servitul mesei. – Din fr. servante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERVÁNTĂ s.f. 1. (Liv.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun farfuriile și tacâmurile necesare în timpul când se servește masa. ♦ (Iluzionism) Sertar orizontal, prevăzut cu o margine posterioară și una laterală care se adaptează la o masă, permițând operatorului depozitări de obiecte. [< fr. servante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SERVÁNTĂ s. f. 1. servitoare. 2. masă, bufet pe care se pun farfuriile și tacâmurile necesare servirii unei mese. (< fr. servante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SERVÁNTĂ s. v. femeie de serviciu, servi-toare, slugă, slujnică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
servántă s. f., pl. servánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SERVÁNTĂ ~e f. Dulap special în care se păstrează vesela, tacâmurile și celelalte accesorii pentru servirea mesei. /<fr. servante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink