Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: serv (adjectiv) , servo   
SERVO- Element de compunere care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora) în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanșează dezvoltarea unei energii utile mari. – Din fr. servo-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERVO- Element prim de compunere savantă având semnificația de „aservit”, „aservitor” pentru elementul care urmează. [Var. serv-. / < fr., it. servo-].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SERVO- elem. „auxiliar”, „mecanism automat”. (< fr. servo-, cf. lat. servus, sclav)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERV ~ă ( ~i, ~e) m. și f. 1) (în feudalism) Țăran dependent de feudal; iobag; șerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SERV- v. servo-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SERV, -Ă s.m. și f. (În feudalism) Șerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÉRV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SERV s. v. aservit, iobag, om de serviciu, rob, rumân, sclav, servitor, slugă, sub-jugat, șerb, vecin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
serv s. m., pl. servi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)