SERVOMOTÓR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acționarea unui element de execuție al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de energie. – Din fr. servomoteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SERVOMOTÓR s.n. Motor auxiliar al unei instalații cu ajutorul căruia se realizează o comandă sau o anumită reglare. [Cf. fr. servomoteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SERVOMOTÓR s. n. motor auxiliar al unui sistem de comandă sau reglare automată care acționează un element de execuție al sistemului. (< fr. servomoteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
servomotór s. n., pl. servomotoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink