Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sfârcui (verb tranzitiv) , sfârcuire (substantiv feminin)   
SFÂRCUÍRE, sfârcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sfârcui și rezultatul ei. – V. sfârcui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sfârcuíre s. f., g.-d. art. sfârcuírii; pl. sfârcuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFÂRCUÍ, sfấrcui, vb. IV. Tranz. (Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sfârcuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfârcui, 3 sg. și pl. sfârcuie, imperf. 3 sg. sfârcuiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)