Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sfida (verb tranzitiv) , sfidare (substantiv feminin)   
SFIDÁRE, sfidări, s. f. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei. – V. sfida.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFIDÁRE s.f. Acțiunea de a sfida și rezultatul ei; înfruntare. [< sfida].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SFIDÁRE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (~ morții.) 2. înfruntare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 3. provocare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfidáre s. f., g.-d. art. sfidării; pl. sfidări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFIDÁ, sfidez, vb. I. Tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreț, cu ostentație; a desfide. – Din it. sfidare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SFIDÁ ~éz tranz. (persoane, lucruri) A înfrunta cu dispreț (neglijând pericolele); a desfide. /<it. sfidare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFIDÁ vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. [< it. sfidare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SFIDÁ vb. tr. a înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț; a desfide. (< it. sfidare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (~ moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A ~ cu curaj un pericol.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfidá (-déz, -át), vb. – A desfide. It. sfidare.Der. sfidător, adj. (provocator).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sfidá vb., ind. prez. 1 sg. sfidéz, 3 sg. și pl. sfideáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)