SFIICIÚNE, sfiiciuni, s. f. Caracter, fel de a fi timid, rușinos, sfios; atitudine, comportare lipsită de îndrăzneală; sfială. [Pr.: sfi-i-] – Sfii + suf. -ciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFIICIÚNE s. 1. v. jenă. 2. v. rușine.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfiiciúne s. f. (sil. sfi-i-), g.-d. art. sfiiciúnii; (manifestări) pl. sfiiciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink