Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sfinți (verb tranzitiv) , sfințire (substantiv feminin)   
SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți1 și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFINȚÍRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sacrali-zare, sacralizație, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificație. (~ unui martir.) 2. consacrare, sfeștanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFINȚÍRE s. v. amurg, apus, asfințit, biserică, casa domnului, consacrare, consfin-țire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfințíre s. f., g.-d. art. sfințírii; pl. sfințíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFINȚÍ, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sl. sventiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SFINȚÍ ~ésc tranz. 1) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârșirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste și admirație exagerată; a venera. /<sl. sventiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFINȚÍ vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a târnosi. (A ~ o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFINȚÍ vb. v. ameți, apune, asfinți, chercheli, coborî, consacra, consfinți, dispărea, fixa, hirotoni, hirotonisi, îmbălsăma, îmbăta, înmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoți, stabili, stator-nici, turmenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Pátruzeci-de-Sfínți s. pr. m. pl. (sil. -tru-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sfințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfințésc, imperf. 3 sg. sfințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfințeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
asfințésc și (maĭ rar) sfințésc v. intr. (infl. de sfînt, dar derivat de la vsl. svĭetiti, a străluci, a lumina [de unde vine și sfetesc], svitati, osvitati, a străluci; sîrb. svitati, osvitati, a răsări, a se lumina de ziŭă. Înț. de „a răsări” s´a transmis celuĭ de „a apune” așa cum crepuscul se zice și despre dimineață, și despre seară. Asfințesc l-a luat pe a din apun). Apun: soarele asfințește.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)