Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
SFINȚÍT1 s. n. v. asfințit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFINȚÍT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFINȚÍT s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară, vest.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFINȚÍT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. târnosit. (Biserică ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFINȚÍT adj. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. HIROTONISIT. HIROTONIT. ÎMBĂTAT. TUR-MENTAT.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFINȚÍ, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sl. sventiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SFINȚÍ ~ésc tranz. 1) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârșirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste și admirație exagerată; a venera. /<sl. sventiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
APĂ SFINȚÍTĂ s. v. agheasmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFINȚÍ vb. (BIS.) 1. a canoniza, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra, a târnosi. (A ~ o biserică.) 3. (înv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFINȚÍ vb. v. ameți, apune, asfinți, chercheli, coborî, consacra, consfinți, dispărea, fixa, hirotoni, hirotonisi, îmbălsăma, îmbăta, înmiresma, parfuma, pieri, pleca, popi, preoți, stabili, stator-nici, turmenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Pátruzeci-de-Sfínți s. pr. m. pl. (sil. -tru-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sfințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfințésc, imperf. 3 sg. sfințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfințeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
asfințésc și (maĭ rar) sfințésc v. intr. (infl. de sfînt, dar derivat de la vsl. svĭetiti, a străluci, a lumina [de unde vine și sfetesc], svitati, osvitati, a străluci; sîrb. svitati, osvitati, a răsări, a se lumina de ziŭă. Înț. de „a răsări” s´a transmis celuĭ de „a apune” așa cum crepuscul se zice și despre dimineață, și despre seară. Asfințesc l-a luat pe a din apun). Apun: soarele asfințește.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
asfințít și (maĭ rar) sfințít n., pl. urĭ. Apus.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)