Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SFINȚITÚRĂ, sfințituri, s. f. (Rar) Faptul de a sfinți1; (concr.) obiect sfințit. – Sfinți1 + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFINȚITÚRĂ s. v. hirotonie, hirotonire, hiro-tonisire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfințitúră s. f., g.-d. art. sfințitúrii; pl. sfințitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)