SFINȚIȘÓR, sfințișori, s. m. 1. (Ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (Reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFINȚIȘÓR s. (BIS.) 1. sfântuleț, (pop.) sântuleț. 2. (mai ales la pl.) mucenic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFINȚIȘÓR s. v. opt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfințișór s. m., pl. sfințișóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink