SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFRÉDEL s. 1. burghiu. 2. (TEHN.) (pop.) spițelnic. (Cu ~ul se fac găuri în căpățâna roții căruței.) 3. (ENTOM.) sfredeluș. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.) 4. (ASTRON.; art.) (reg.) spițelnicul (art.), câinele-mic, iezii-caprei (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFRÉDEL s. v. buclă, bulboacă, bulboană, cârlionț, creț, inel, ochi, ondulație, ondulă, spirală, val, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, zuluf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfrédel (-le), s. n. – 1. Burghiu. – 2. Spirală. – 3. Larvă de fluture (Cossus ligniperda). – Mr. sfreadine, megl. frădel, (s)fǫrdel(ă). Sl. svrŭdlŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 341; Conev 66), cf. bg. svredel, sb. svrdao, ceh. svide, pol. swider. – Der. sfredeleac, s. n. (Mold., burghiu); sfredeli, vb. (a găuri, a perfora cu sfredelul; a pătrunde, a intra; refl., a se răscoli, a se întoarce); sfredelitor, adj. (pătrunzător); sdrelitură, s. f. (găurire); sfredeluș, s. m. (pitulice, Troglodytes parvulus; larva răchitarului, Cossus ligniperda).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sfrédel s. n., pl. sfrédele
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFRÉDEL ~e n. Unealtă de perforat prin rotație, constând dintr-o bară de oțel spiralată și cu muchii ascuțite; burghiu. /<bulg. svredel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFREDELUL RUSÁLIILOR s. v. strat de rusalii, todorusale.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFREDELUL-PĂMÂNTULUI s. v. burghiul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfrédelul-lémnului s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sfrédelul-Rusáliilor s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink