Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sfrunta (verb tranzitiv) , sfruntare (substantiv feminin)   
SFRUNTÁRE, sfruntări, s. f. (Rar) Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; p. ext. nerușinare, obrăznicie, impertinență. – V. sfrunta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFRUNTÁRE s.f. Acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei; înfruntare, provocare; (p. ext.) nerușinare, obrăznicie. [< sfrunta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SFRUNTÁRE s. 1. provocare, sfidare. (Aruncă cuiva o ~.) 2. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țâfnă. (E de o ~ revoltătoare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFRUNTÁRE s. v. înfruntare, sfidare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfruntáre s. f., g.-d. art. sfruntării; pl. sfruntări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SFRUNTÁ ~éz tranz. rar A înfrunta cu dispreț și în mod obraznic. /<it. sfrontare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFRUNTÁRE ~ări f. rar 1) v. A SFRUNTA. 2) Atitudine obraznică și disprețuitoare. /v. a sfrunta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SFRUNTÁ vb. tr. a înfrunta. (< it. sfrontare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SFRUNTÁ vb. v. brava, înfrunta, sfida.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfruntá vb., ind. prez. 1 sg. sfruntéz, 3 sg. și pl. sfrunteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)