SFÂRLEÁZĂ, sfârleze, s. f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ Fig. Persoană vioaie și harnică. 2. Capătul de jos al fusului, a cărui formă (conică) face ca acesta să se învârtească mai ușor; prâsnel. 3. Placă metalică fixată pe o axă de lemn, care se așază la țară pe acoperișul caselor, pentru a arăta direcția vântului. – Sfârlă + suf. -ează.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFÂRLEÁZĂ s. 1. v. titirez. 2. v. prâsnel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SFÂRLEÁZĂ s. v. depănătoare, morișcă, vârtelniță, zbârnâitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfârleáză s. f., g.-d. art. sfârlézei; pl. sfârléze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFÂRLEÁZĂ ~éze f. 1) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors (care înlesnește rotirea acestuia); prâsnel; titirez. 2) Jucărie în formă de con cu vârf ascuțit care, fiind răsucită și lăsată să cadă pe o suprafață plană, își continuă mișcarea de rotație, păstrându-și astfel echilibrul; titirez; prâsnel. ◊ Iute ca o ~ a) foarte iute și harnic; b) care nu are nici un pic de astâmpăr. 3) Instrument meteorologic primitiv care indică direcția vântului; morișcă de vânt; giruetă. 4) fig. Persoană vioaie și sprintenă. /sfârlă + suf. ~ează
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink