SFÂRNÁR, sfârnari, s. m. (Rar) Negustor (de vite). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFÂRNÁR s. v. comerciant, geambaș, negustor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfârnár, sfârnári, s.m. (înv. și reg.) 1. negustor de vite; geambaș; negustor de mărunțișuri. 2. om murdar; om lipsit de omenie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sfârnár s. m., pl. sfârnári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sfîrnár (-ri), s. m. – Comerciant. – Var. sfirnariu. Origine necunoscută. Legătura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. în contra Rosetti, I, 161), nu pare probabilă; explicație pornind de la sfîrlă nu este clară. Ar putea avea o legătură cu sl. (bg.) svarati „a amăgi”, căci se folosește în general cu nuanța de „negustor fără scrupule”. – Der. sfîrnărie, s. f. (comerț, negoț). Mai ales în Trans.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink