Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
sfănțuít, sfănțuíturi, s.n. (înv. și fam.) 1. mituire. 2. stoarcere de bani, de bunuri etc.; escrocare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFĂNȚUÍ vb. v. mitui, șperțui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfănțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfănțuiésc imperf. 3 sg. sfănțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfănțuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink