SICOFÁNT2, sicofanți, s. m. Insectă de culoare verde-aurie, cu miros de mosc, care trăiește în pădurile de conifere și stejari din Europa sudică și centrală (Calosoma sycophanta). – Din lat. sycophanta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SICOFÁNT1, sicofanți, s. m. (Livr.) Denunțător, delator; clevetitor. – Din fr. sycophante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SICOFÁNT1 s.m. (Rar) Denunțător, delator. [< fr. sycophante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SICOFÁNT2 s.m. Insectă cu miros de mosc, de culoare verde-aurie, care trăiește în pădurile de conifere și stejari din sudul și centrul Europei. [< lat. sycophanta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SICOFÁNT1 s. m. 1. (în Grecia antică) nume dat la Atena celor care denunțau pe contrabandiștii de smochine; (p. ext.) denunțător. (< fr. sycophante, lat. sycophanta, gr. sykophantes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SICOFÁNT2 s. m. insectă cu miros de mosc, verde-aurie, în pădurile de conifere și stejari din sudul și centrul Europei. (< lat. sycophanta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SICOFÁNT s. v. denunțător, pârâtor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sicofánt (denunțător, insectă) s. m., pl. sicofánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SICOFÁNT ~ți m. Gândac de talie medie, verde-auriu, cu miros de mosc, răspândit în pădurile de conifere și de stejar. /<lat. sycophanta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink