SICRÍU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal, în care se așază mortul pentru a fi înmormântat; coșciug, raclă. 2. (Reg.) Ladă, cutie. ♦ Scrin, dulap. [Var.: săcríu, secríu, sicrín s. n.] – Din magh. szekrény.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SICRÍU s. coșciug, (rar) sarcofag, (înv. și pop.) raclă, (pop.) scândură, (reg.) brad, casă, (Transilv. și Ban.) copârșeu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) ladă, (Transilv. și Maram.) sălaș, (Olt. și Transilv.) tron, (înv.) coș, (arg.) pardesiu de scânduri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SICRÍU s. v. comodă, cufăr, cutie, dulap, garderob, ladă, scrin, sertar, șifonier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sicríu s. n. (sil. -criu), art. sicríul; pl. sicríe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SICRÍU ~e n. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; coșciug. [Sil. si-criu] /<ung. szekrény
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SICRIUL LÉGII s. v. chivot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink