SIDERURGÍE s. f. 1. Ansamblu de operații constând în extragerea fierului, elaborarea aliajelor sale, precum și în prelucrarea acestora (pentru laminare și forjare); metalurgia fierului. 2. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui și cu studiul metodelor siderurgiei (1). – Din fr. sidérurgie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIDERURGÍE f. 1) Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul fierului și al metodelor de extragere a acestuia, precum și cu studiul aliajelor de fier; metalurgia fierului. 2) Tehnica extragerii fierului din minereuri și a obținerii aliajelor acestuia. [G.-D. siderurgiei] /<fr. sidérurgie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SIDERURGÍE s.f. Ramură a metalurgiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui, precum și operațiile de extragere, elaborare și prelucrare a acestora. [Gen. -iei. / < fr. sidérurgie, cf. gr. sideros – fier, ergon – lucru].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIDERURGÍE s. f. 1. tehnica extragerii fierului și a aliajelor sale. 2. ramură a metalurgiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui, precum și metodele folosite în siderurgie (1). (< fr. sidérurgie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIDERURGÍE s. metalurgia fierului, (înv.) sidero-tecnie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
siderurgíe s. f., art. siderurgía, g.-d. siderurgíi, art. siderurgíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink