SIDÍLĂ s. f. v. sedilă2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sidílă (-le), s. f. – Tipar de brînză din țesătură inferioară, în formă de sac. – Var. sădilă, sedilă. Sb., slov. cedilo (Tiktin; Candrea), bg. cĕdilo (Conev 65), cf. ngr. τσανδίλα (Danguitsis 163). Fonetismul nu este normal.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink