Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SIGILAT1 s. n. sigilare. – V. sigila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIGILAT2, -Ă, sigilați, -te, adj. Care poartă un sigiliu; pecetluit. – V. sigila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIGILAT s.n. Sigilare. [< sigila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIGILÁT, -Ă adj. Care are un sigiliu; plumbuit. [< sigila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIGILÁT s. n. sigilare. (< sigila)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIGILÁT adj. pecetluit. (Colet ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SIGILÁT s. pecetluire, pecetluit, sigilare. (~ul unui colet.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sigilát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIGILÁ, sigiléz, vb. I. Tranz. A pune, a aplica un sigiliu (2); a închide o scrisoare, un pachet, o încăpere etc. prin aplicare de sigilii (2); a pecetlui. – Din lat., it. sigillare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SIGILÁ ~éz tranz. (uși, seifuri, pachete etc.) A închide aplicând un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. /<lat. sigilare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SIGILÁ vb. I. tr. A aplica un sigiliu, a pecetlui. [< lat. sigilare, cf. it. sigillare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIGILÁ vb. tr. a aplica un sigiliu, a pecetlui. (< lat. sigillare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SIGILÁ vb. a pecetlui. (A ~ un colet.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A sigila ≠ a desigila, a despecetlui
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sigilá vb., ind. prez. 1 sg. sigiléz, 3 sg. și pl. sigileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink