SIGNORÍE, signorii, s. f. 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în evul mediu târziu și în Renaștere. 2. Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în evul mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIGNORÍE s.f. Organ de conducere în unele comune-republici italiene din evul mediu; primărie. ♦ Localul unde era instalată această instituție. [Pron. -nio-, gen. -iei. / < it. signoria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SIGNORÍE s. f. organ de conducere în unele comune-republici italiene din evul mediu; primărie; localul, reședința ei. (< it. signoria)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
signoríe s. f. [-gno- pron. it. -nio-], art. signoría, g.-d. art. signoríei; pl. signoríi, art. signoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink