SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: sílhă, țấhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÍHLĂ s. hățiș, (reg.) târșar, (prin Mold. și Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrână.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÍHLĂ s. v. brad roșu, molid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
síhlă, síhle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
síhlă (-le), s. f. – (Trans., Mold.) Desiș, pădure tînără și deasă. – Var. sîhlă, țihlă, țîhlă, Trans. silhă, sîlhă. Sl. sŭchlĭ „rămuriște” (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Șeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. – Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hățișuri); silhiș, s. n. (hățiș); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
síhlă s. f. (sil. -hlă), g.-d. art. síhlei; pl. síhle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÍHLĂ ~e f. Pădure mică, deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; hățiș. [G.-D. sihlei; Sil. si-hlă] /cf. lat. silva
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COCOȘ-DE-SÍHLĂ s. v. cocoș-de-munte, cocoș-sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink