SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s. f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viață de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăiește un sihastru (1). [Var.: săhăstríe, sehăstríe s. f.] – Din sl. sihastirija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SIHĂSTRÍE s. 1. v. asceză. 2. v. schit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SIHĂSTRÍE s. v. izolare, pustietate, singu-rătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sihăstríe s. f., art. sihăstría, g.-d. art. sihăstríei; (locuri) pl. sihăstríi, art. sihăstríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SIHĂSTRÍE ~i f. 1) Viață de sihastru; pustnicie; schimnicie. 2) Loc unde trăiește un sihastru. 3) fig. Loc pustiu; singurătate; pustietate. [G.-D. sihăstriei; Sil. -hăs-tri-e] /<sl. sihastirija, ngr. isyhastírion
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink