Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILÁBIC, -Ă adj. 1. Referitor la silabe; alcătuit din silabe. 2. V. -silab. [cf. fr. syllabique]
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILÁBIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SILÁBIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
silábic adj. m., pl. silábici; f. sg. silábică, pl. silábice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SILÁBIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de silabă; propriu silabei. 2) Care constă din silabe. ◊ Scriere ~că scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. Versificație ~că versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers. /<fr. syllabique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)